Editorial  2024

Hrănind și întărind sufletele slăbite

  Prin Harul lui Dumnezeu, am străbătut cu bine încă un an și altul plin de posibilități se așterne înaintea noastră. La fiecare sfârşit de an ne bucurăm de realizările pe care le lăsăm în urmă şi alimentăm speranţa că în noul an vom face şi mai mult, dar şi mai bine, din ceea ce ne-am propus. Unul dintre scopurile nelipsite din lista de ”slujiri” a celor cu dar de păstorire este hrănirea şi încurajarea celor slăbiţi sau descurajaţi. Inima păstorului va fi mereu acolo ca să facă bine, să mângâie şi să dea încurajare. Frăţietatea este aşa cum a chemat-o Dumnezeu: uneori cu multe lipsuri, şi datoria noastră este să-i acceptăm şi să-i ajutăm pe fraţii şi surorile noastre. Dar ce îi trebuie unui suflet slăbit? Care sunt nevoile lui? Ce îl poate întări sau ridica? Probabil este important de ştiut ce l-a adus în starea de slăbiciune în care se află, ca apoi să alegem cea mai bună cale de ridicare. Sufletul slăbit de îndepărtare şi lipsa părtăşiei, ar trebui îndemnat şi ajutat să revină în mijlocul comunităţii; cel slăbit de neveghere şi neascultare de voia lui Dumnezeu, ar trebui ridicat cu duhul blândeţii şi sprijinit să se îndrepte şi să caute sfinţirea. Sunt însă şi suflete slăbite de prea multă slujire. Ştim că slujirea se face de multe ori cu jertfă şi cu lacrimi, şi aceşti slujitori au nevoie de apreciere, de confirmarea că slujirea lor este necesară şi de mult folos. Şi mai ştim că doar cine nu slujeşte, nu greşeşte. Orice slujitor care doreşte să placă ”Celui ce l-a chemat”, va accepta cu bucurie corectarea şi se va strădui să se îndrepte.